„Mucenicul Tău, Doamne, Coloman, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că, având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.”
Sfântul Coloman din Stockerau
Istorisire a maicii Anna, de la Mănăstirea Sf. Koloman, din Stockerau († 1012, prăznuire la 17 iulie).
În anul 1012, Koloman, mergând din Irlanda, pe jos spre Palestina, Ţara Sfântă, poposeşte la Stockerau. Aici fiind zonă de frontieră, „din cauza limbii şi a îmbrăcămintei străine”, spun mărturiile
scrise, el este suspectat a fi spion şi este bătut şi spânzurat de un arbore de soc. S-au raportat lucruri miraculoase:
- Trupul lui mort a fost lăsat atârnat pe arbore, un an şi jumătate şi nu a putrezit
- Arborele uscat a înflorit din nou
- Un om bolnav a fost vindecat de rănile sale deschise, prin atingerea cadavrului
- După ce Koloman a fost înmormântat în apropierea mormântului, a avut loc o inundaţie a Dunării; peste tot era apă, doar mormântul său a rămas uscat. Atunci oamenii şi-au dat seama că
acest om a murit nevinovat.
În anul 1014 trupul lui Koloman a fost transferat la mănăstirea din Melk şi oamenii au început să-l cinstească în mod public. La locul martiriului s-a construit o capelă, care a fost vizitată de multă lume, iar în anul 1641, locuitorii oraşului au cerut fraţilor Franciscani să construiască o biserică şi o mămăstire, în acest loc. Ele au fost terminate după 11 ani şi locuite de 23 de călugări.
În anul 1679, au murit în zonă, mulţi oameni, din cauza unei boli contagioase şi oamenii din
Stockerau au cerut ajutorul lui Koloman, promiţându-i că dacă sânt cruţaţi, vor face în fiecare an pe 13
octombrie, un pelerinaj la lăcaşul lui.
În anul 1784, împăratul Iosif al II-lea, care a închis mai multe mănăstiri, închide şi această mănăstire a Franciscanilor. Clădirea a fost folosită ca şi depozit pentru stocuri de lână, apoi a fost scoasă la licitaţie şi si-a schimbat de mai multe ori proprietarul.
În anul 1912, surorile venite din Olanda, în căutarea unui cămin, au fondat aici o Congregaţie construind actuala mănăstire. De atunci, îl cinstim şi-l iubim pe Sf. Koloman, apropiindu-ne cu respect şi fără prejudecăţi, de oamenii tuturor culturilor.